[image name=line]Eram mic. De abia implinisem 8 ani, cand Romania batea marea si "infioratoarea" (dupa cum era prezentata la TV) echipa a URSS-ul la Copa del Mondo Italia 1990, cu doua goluri ale lui Lacatus. Era momentul in care incepeam sa scriu pe caietele de matematica numele jucatorilor din echipele de fotbal. Si cum reuseam sa gresesc cate o litera la 8-lea sau al 9-lea fotbalist, sau sa imi cadea o picatura de cerneala din stiloul chinezesc de 2 lei si jumatate, o luam de la capat. Asta insemna alta foaie dubla, rupta de la mijlocul caietului, si certuri si amenintari din partea tatalui meu - "mai vezi tu caiete cand ...". Dar imi lua mereu. :) In fine. Sa revin la subiect. Meciul respectiv s-a jucat pe Stadionul San Nicola din Bari. Prima data cand am auzit de acest oras. San Nicola in italiana egal Sfantul Nicolae in romana. Cum ramasitele Sf. Nicolae sunt depuse la o bazilica bareza, iata un prim obiectiv musai de vazut in acest oras.
Daca te uiti pe harta, vei vedea ca orasul Bari este situat chiar la "glezna/calcaiul cizmei" (al Italiei). Administrativ vorbind, face parte din regiunea Puglia, una dintre cele mai sarace zone ale Italiei. Este o regiune terra rossa - solul este rosu, parca a fost facut din caramida sfaramata. Si ce creste si se cultiva peste tot prin Puglia? Ia uita-te in stema regiunii, de mai sus. Recunosti? Evident, maslini.
Surpinde faptul ca in Puglia, desi lumea nu este instarita ca in nord, casele si oraselele sunt curate, oamenii pe strada bine imbracati. Cu terenurile agricole ticsite de bolovani si pietris e mai greu de scos capul in lume. Poate si de aceea a fost ales maslinul ca portdrapel agricol al regiunii.
Iata doua poze facute la repezeala din tren, la 20 de minute de Bari. Scuzati calitatea lor.
Cate zile iti sunt necesare in Bari
Bari in sine este un oras de vazut intr-o zi cel mult. Imagineaza-ti ca de la gara centrala pana la mare, la Adriatica, faci in jur de 25-30 de minute pe jos. In acest rastimp treci pe artera comerciala a orasului si traversezi orasul vechi. Deci perimetrul de vizitat este cam de 20 de minute/20 de minute de mers pe jos (sud-nord, respectiv est-vest).
Superbe sunt oraselele aflate pe langa Bari, cum ar fi Alberobello - despre care am scris aici - Polignano a Mare, Altamura, Matera, s.a.m.d., despre care voi scrie in zilele urmatoare.
De exemplu, drumul cu trenul spre Matera trece prin Altamura si dureaza o ora si jumatate. Mai aduna drumul de intoarcere si deja 3 ore din ziua ta s-au dus.
Concluzionand, in 2 zile poti vedea Bari si inca 2-3 orasele pe langa, in 3 zile introduci si Matera si Altamura in city-breakul tau, iar in 4 poti merge si la Alberobello, Locorotondo, Martina Franca.
Matera, regiunea Puglia, Italia
Ce e de vazut si de facut in Bari
Sa stabilim ceva din capul locului. Bari nu e genul de oras unde mergi la muzee. Desi sunt cateva, chiar foarte putine, Bari trebuie simtit. Trebuie admirat. Trebuie sa te bucuri de fiecare straduta ingusta, de fiecare intrand care ti se arata.
Am pus pe harta cele mai importante puncte in care (cel mai probabil) vei ajunge, pe parcursul calatoriei tale la Bari.
Si cum scrie in mai toate ghidurile, cifrele de pe harta indica: 1. Gara Centrala. Daca vii cu avionul, indiferent cum faci transferul (autobuzul 16, autobuzul expres sau metroul usor) catre oras, vei ajunge aici - in piata Aldo Moro. Tot de aici pleaca si trenurile catre orasele de care ti-am amintit mai sus.
2. Catedrala din Bari. Italienii sunt oameni credinciosi. Cei din Puglia sunt foarte credinciosi. Sa nu te mire daca vei vedea la intrarea in foarte multe case din centrul istoric mici zone dedicate lui Iisus, Fecioarei Maria si altor sfinti (o mica vitrina cu o icoana sau statueta, flori si lumanari aprinse). Revenind la catedrala, aceasta este dedicata Sf. Sabin, ale carui moaste sunt depuse acolo inca din secolul al IX-lea.
3. Basilica din San Nicola. Este un loc special pentru mine si in general pentru noi, ortodocsii. In Basilica San Nicola sunt moastele Sf. Nicolae. Povestea acestora este foarte interesanta. In anul 1071, Romanus IV, imparatul Imperiului Bizantin, este invins de turci, in batalia de la Menzikert. Drept urmare, turcii pun stapanire pe regiunea Asia Minor. Moastele Sf. Nicolae se gaseau la Myra, in acea regiune, actuala zona geografica a Turciei.
Obiectivul devine loc de pelerinaj pentru crestini, dar din cauza numeroaselor atacuri, zona devenise foarte periculoasa. S-a pus asadar problema stramutarii moastelor. Bari si Venetia s-au oferit sa gazduiasca moastele, iar in confuzia creata, marinarii din Bari l-au adus pe Sf. Nicolae in orasul lor. Sunt legende care spun ca de fapt moastele ar fi fost aduse de niste hoti sau de pirati. Mai putin important.
Dupa o vizita la cripta Sf. Nicolae - acces gratuit - intra in magazinul alaturat si ia-ti o iconita care sa-ti aduca aminte de vizita si liniste in casa. ;)
4. Lungomare. Este "Promenade des Anglais"-ul Bari-ului. O sosea care se intinde de-a lungul marii, mai austera decat vestita promenada din Nisa, dar numai buna pentru o plimbare la pranz sau pentru o repriza de jogging dimineata.
5. Teatrul Petruzzelli. Al patrulea teatru ca marime din Italia. Il vei vedea la un moment dat, la capatul unuei stradute care se intersecteaza cu artera comerciala a orasului.
6. Corso Vittorio Emanuele II. Se putea ca bulevardul principal din Bari sa nu poarte numele primului rege al Italiei? Nu. Acest bulevard, cu o banda de mers pe sens, separa practic orasul vechi de zona comerciala a orasului. Mare atentie la masini si la scuteristi. Sunt cam nesimtiti si s-ar putea sa te calce chiar pe trecerea de pietoni daca nu esti atent. In Bari, notiunea de priorietate la pietoni e optionala. :P Pe partea cu centrul vechi vei gasi cateva restaurante si terase relativ bune.
7. Via Sparano da Bari. Este principala artera comerciala pietonala a orasului. Cum vii de la gara catre centrul vechi, poti merge pe aceasta strada cu magazine de fite - Hermes, Luis Vuitton, Gucci, Emporio Armani, Prada. Sunt pe Via Sparano si cateva magazine pentru turisti "normali".
8. Teatrul Margherita si portul vechi. Cladirea teatrului cu nume de pizza, nu e un mare spectacol. Am pus-o pe harta doar ca sa ai un reper unde este portul vechi, pe care harta nu vrea nici in ruptul capului sa il afiseze. Sa-i fie rusine! Zecile de barcute vopsite predominant in albastru azzurro, le apartin pescarilor locali - o specie aparte. Cum te uiti de la teatru catre Lungomare, vei vedea o mica piata de peste si fructe de mare. Pescarii respectivi ies dimineata in larg, prind caracatita, sepie si un soi de dorada, pe care le vand mai apoi in aceasta piata. Nu intelegi ce vorbesc intre ei pentru ca e un dialect de bareza-napoletana-siciliana, nu stiu exact ce. Sunt destul de incomozi cand te uiti la ei. Joaca table, carti, barbut si vorbesc tare, parand destul de agresivi. Deci te duci, te uiti si ai plecat. Acum nu erau prea multi pentru ca e iarna.
9. Portul de feriboturi. Este locul de unde pleaca navele cu turisti catre Albania, Grecia sau Croatia. Nimic special in mod deosebit. E frumoasa soseaua care se incolaceste in jurul centrului vechi, pe malul marii.
Barivechhia - orasul vechi din Bari
Este de departe atractia numarul 1 a orasului. Barivechhia este un fel de Napoli, mai curat si mai sigur. Locuitorii Bari-ului au o vorba - "Se Parigi avesse il mare, sarebbe una piccola Bari" (Daca Parisul ar avea mare, ar fi un mic Bari).
Realitatea e ca zona istorica a orasului Bari era, pana nu demult, un loc destul de periculos. De cand autoritatiile au intervenit si s-au construit restaurante, piete pentru turisti, criminalitatea a scazut. Se fac eforturi mari ca orasul sa devina foarte "turistic". Am fost de 2 ori in Bari, si am iesit chiar si seara tarziu, si nu m-a intrebat nimeni de sanatate, chiar daca ma aflam pe stradutele inguste ale zonei centrale.
Interesant e faptul ca multe case au usa de intrare in bucatarie sau in living chiar in strada. Daca oamenii sunt acasa, stau de regula cu usa deschisa, numai o perdea - cum sunt acelea care ofera protectie de muste la casele de la noi de la tara - interpunandu-se intre strada si locuinta.
In aer se simte miros de detergent si balsam, gratie rufelor puse la uscat pe o sarma agatata la mica invoiala.
Cum te deplasezi, unde te cazezi si ce mananci in Bari
Deplasare - Un bilet de autobuz costa 1 euro in Bari, dar mersul pe jos nu numai ca face piciorul frumos, dar iti permite sa ajungi rapid unde ai nevoie. Autobuzul mai mult te incurca, deci uita total de el.
Cazare - Accentul cade in Bari pe serviciile de tip B&B. Hoteluri sunt putine. Nu evita nici macar B&B - urile cu baie comuna. Ele sunt de fapt un apartament stil vagon, cu 3 sau 4 camere, transformat intr-un mic hotel pe un etaj. Ai doua bai, fiecare cu cheia la camera lui.
Ce mananci - Bucataria bareza e simpla, dar gustoasa. La capitolul paste, poti incerca specialitatea locala - orechiette - paste in forma de ... ureche. Acestea erau facute de femei la tara, inca din cele mai indepartate timpuri. Pizza e musai sa fie napoletana (cu mozzarella, suc de rosii si anchois). Iti recomand din suflet restaurantul La Uaschezze din centrul vechi. Am mancat acolo 2 seri la rand. Carnatii mi-au placut in mod deosebit, fiind reinterpretati - aveau un condiment gen ghimbir sau ceva asemanator cu menta inauntru. Geniali. Altadata am mancat un platou imens de 2 persoane cu prosciutto din parma, 2 tipuri de salam italienesc, prosciutto cotto, bresaola si 3 tipuri de branzeturi (mozzarella, parmezan si ceva gen ementhaler). Toata povestea a costat 13 euro plus un litru de vin rosu de casa (10 euro) si 3 euro coperto pentru 2 persoane. Platoul de mai jos a costat 8,5 euro.
In concluzie, mancarea e foarte ieftina in Bari. La o paninoteca mananci un meniu cu 5 euro fara probleme (un sandwich mare si o bautura la alegere).
Cand e cel mai bine sa mergi in Bari
Din aprilie pana in octombrie vremea este foarte placuta. In Bari se poate face chiar si plaja vara - pe Pane e Pomodoro spre exemplu. Iarna sunt cam 8-12 grade la amiaza si ninge foarte rar.
Cum ajungi de la aeroport in oras
Aeroportul din Bari este unul modern, dar micut. Poarta numele lui Papa Ioan Paul al II-lea, pentru ca tot vorbeam despre credinta. Cea mai ieftina varianta de a ajunge in centru este autobuzul 16 - 1 euro. Cursa dureaza 35-40 de minute. Exista si o linie expres care face cam 30 de minute si costa 4 euro. Metroul usor pleaca din 40 in 40 de minute, costa 5 euro si face 20 de minute.
Ce trebuie sa mai stii despre Bari
- Soferii si scuteristii sunt foarte "infipti". Mare atentie, chiar daca esti pe zebra si e verde.
- Daca auzi oameni vorbind intr-o limba care nu e nici araba, nici turca, nici sarba, sa stii ca sunt albanezi. Sunt foarte multi in zona.
- La 8 dimineata strazile sunt foarte animate. Toata lumea alearga sa isi ia "doza" de cafea - espresso, in drum spre serviciu.
- Restaurantele si magazinele se inchid pe la 13-14 si se redeschid seara. La 4 dupa-amiaza esti "fiul ploii" daca nu esti mancat. Sandwich sau ceva rapid scrie pe tine.
- Cardul e foarte putin acceptat. Din motive de evaziune fiscala (probabil).
* Daca ti se pare util, te astept cu un like pe facebook.com/Mihajurca.ro. Multumesc!
In concluzie, vanatoarea de bilete la promotie e un joc in care unii castiga, altii pierd. Iar ambele tabere sunt din randul turistilor. Daca unii cumpara la promotie, ceilalti nu mai gasesc acele bilete si platesc mai mult. Dar asta nu inseamna ca TAROM e neserios, sau ca Jurca "mascareste" capturile de ecran ale biletelor in Photoshop.
Si apropo. Promotia mai e valabila pana pe 15 februarie, iar bilete mai sunt in sistem.
Sa auzim de bine!
"Marca romaneasca, cu traditie, TAROM va invita de Dragobete sa calatoriti cu bilete începând de la 99*euro/ pentru o calatorie dus-intors cu toate taxele incluse. Oferta este valabila pe toate rutele directe operate de TAROM cu avioane proprii, intre Romania si orice destinatie externa. Sarbatoarea romaneasca a iubirii, Dragobetele este un bun prilej de a transmite aprecierea noastra tuturor celor care aleg compania TAROM ca partener de calatorie ", a declarat Christian Heinzmann, Director General TAROM.
Din pacate nu am timp acum sa si validez cateva trasee, dar va rog pe voi sa lasati la sectiunea comentarii ce rute ati gasit si ce dificultati ati intampinat. Merci si bafta la cumparaturi! :)
* Foto header: © 
Air France. Paris la 129 de euro, Caraibe si America de Sud la 599
Romanticii de la 
In plus, francezii ofera preturi bune spre 
Lisabona, 200 de euro, cu bagaj, mancare pe saturate si mici atentii
Din titlu ai inteles cam tot ce era necesar. Compania nu ti-am spus-o. 
Wizz Air. 20% reducere pentru posesorii Wizz Discount Club
Si la 
Ryanair. 20 de euro catre Bruxelles Charleroi
Cel mai mare low-cost european, irlandezii de la 
3. Aflam detalii legate de acest avion. Tipul aeronavei este Boeing 737-700, primul zbor a avut loc in martie 2001, are varsta de 14 ani si este activ in flota TAROM.
Avionul a fost botezat "Braila", iar din 2011 este vopsit in livery-ul aliantei Sky Team. Iata si o fotografie cu el, poate l-ati vazut pe Aeroportul Otopeni. :)
Conform PlaneSpotters.net, companiile romanesti opereaza avioane cu varsta cuprinsa intre:
Construit in 1942, aeroportul este considerat unul dintre cele mai bine dotate din vestul Europei, la capitolele navigatie, control de trafic si mentenanta aeronavelor. Din 1989, 
Aeroportul este asadar destul de modern. "Miroase" a nou, datorita facelift-ului pe care l-a primit in ultimii ani. M-a frapat inaltimea tavanului, care, sa zic, ar fi mai mare decat in alte aeroporturi. E doar o impresie. Sper sa nu gresesc.
Cum ajungi de la aeroport in centrul Lisabonei
Dupa asta te prezinti pentru baggage drop off (predarea bagajelor), care merge foarte repede, si control corporal. Dincolo de linia de control te asteapta cam aceleasi tipuri de magazine pe care le gasesti in orice aeroport din lume - duty free-uri (scumpute), magazine de haine, terase si restaurante.
Am remarcat un Mc Donald's, Pizza Hut si Starbucks, dintre brandurile cunoscute. Preturile sunt insa mai mari decat in oras. Un hamburger era 1,80 euro, in loc de 1,00 euro in oras. Dar, nah, esti in aeroport.
Imbarcarea spre Bucuresti era prevazuta la poarta 41A, pare-se ca in zona non-Schengen a aeroportului. Asa ca a trebuit sa mai trecem si de punctul de control al pasapoartelor. Mi-am scanat singur pasaportul, apoi o camera focusa pe fata pasagerului si primeai OK-ul de trecere. Smart.
In fine, ajungi la poarta de imbarcare, langa care mai sunt duty-free-uri, ceva mai mici, asta daca ai uitat sa iei ceva.
Amsterdam. Aici mergi daca esti pus pe distractie si nu te deranjeaza umezeala, pentru ca mai mereu e racoare, e innorat, ploua sau burniteaza. O sa vezi canale cate nu ai vazut in toate excursiile de pana atunci, motiv pentru ca multe strazi seamana intre ele si le confunzi. Daca faci abstractie de cartierul rosu, intesat de vitrine si coffee shop-uri (unde se fumeaza iarba), Amsterdamul e un oras "normal". Muzeele sunt de buna calitate, dar cam scumpe. Cartofi prajiti cu maioneza, un soi de hering marinat vandut pe strada, sandwich-uri, waffle si bere Heineken, sunt cateva delicii locale. Si apropo, nu-mi place limba olandeza. Parca te scuipa cineva in permanenta, din cauza multimii H-urilor rostite din gat.
Atena. Un fel de Bucuresti cu de o mie de ori mai multe vestigii istorice. (Aproape) orice bolovan din Atena are povestea lui, si a servit, la un moment dat, ca punct de sprijin (bacncuta) pentru vreun Pitagora sau Aristotel. In afara de istorie, orasul nu impresioneaza cu mare lucru. Vara e cald de-ti iese limba, strazile aglomerate, iar terasele si cafenelele pline inca de la 10 dimineata. Munca e unul dintre ultimele locuri unde se imping grecii.
Barcelona. Un oras aflat in top 3 capitale europene pentru mine. E ca un ness 3 in 1. Oras, plaja si mare. La Barcelona mergi ca sa uiti de greutati. Nimic nu se compara cu o plimbare pe faleza, o masa luata intr-unul din restaurantele deschise pe marginea apei (eventual in Portul Olimpic). La Barcelona mergi pentru peste, fructe de mare, paella, crema catalana si Sangria. Se face shopping de calitate, iar localurile avangardiste sunt la tot pasul.
Berlin. Cel mai contrastant oras pe care l-am vazut in Europa. Pe de o parte e atmosfera incarcata de povara razboiului si a separatiei RDG/RFG (vezi 
Bruxelles. Capitala Belgiei fara bere, tocanite pe baza de vita, moulles (midii) servite cu cartofi prajiti, waffle, 
Budapesta. Elegant si plin de farmec. Astea sunt epitetele care se lipesc ca marca de scrisoare de capitala maghiara. In Budapesta e musai sa prinzi soare ca sa poti urca pe 
Copenhaga. 
Dublin. O Londra rurala, daca mi-e permisa comparatia. Daca in capitala Marii Britanii vezi tineri imbracati dupa ultimele tendinte, frizuri zburate de pe fix, ei bine, Dublinul are o simplitate debordanta, care place. Si inca foarte mult. Un portie de fish and chips, o bere la pint si o cantare live intr-un pub din 
Helsinki. Castiga detasat, in preferintele personale, titlul de cea mai plictisitoare capitala europeana. Nu are nicio treaba atmosfera din Helsinki cu cea din Stockholm sau Copenhaga. In afara de muuuulte biserici si plimbari prin parcuri si piete, in Helsinki nu prea ai ce sa faci. Oamenii sunt linistiti si vorbesc incet si putin parca sa nu se deranjeze nici pe ei.
Istanbul. Orasul aflat la limita europeana a Turciei e o experienta istorica, comerciala si culinara desavarsita. Turcii fac orice ca sa te simti bine si sa iti ia banul. Dar nu cu dat in cap! La ei funtioneaza din plin zicala "clientul nostru, stapanul nostru". Plimba-te pe Bosfor, mergi la moschei, mananca peste si preparate traditionale, bea ceai si fa-ti un platouas cu deserturi in care mierea si nuca sunt din abundenta.
Lisabona. Locul de unde au plecat marii navigatori, ulterior deveniti descoperitori portughezi. E un oras simplu, care nu are pretentii de metropola, dar in care traditia si cultura locala s-au conservat foarte bine. Aduce mult cu sudul Spaniei - regiunea Andaluzia. Portiile de mancare sunt uriase, iar locurile de unde poti admira panorama orasului mai multe decat jucatorii dintr-o echipa de fotbal.
Londra. Inca nu m-am hotarat de unde se da ora exacta in materie de dichis si moda in Europa - de la Londra sau de la Paris? Londra este printre putinele capitale europene in care poti merge 3 zile numai ca sa stai in muzee. Sau 3 zile numai ca sa faci shopping, sau numai baruri. Asta pentru ca e mare si e extrem de bine dezvoltata.
Madrid. Imagineaza-ti cum ar arata Calea Victoriei din Bucuresti daca toate cladirile ar fi renovate si puse la punct. Ai aproape imaginea Madridului. Centrul vechi al orasului e mai auster decat cel din Roma, dar mai aerisit. E, dupa cum spunea un amic, un oras non-stresant. Dimineata e musai sa iei micul dejun intr-un bar/magazin cu jamoane agatate pe pereti. Aduce cu zona centrala din Bruxelles si cu Parisul.
Milano. Cred ca e cea mai elegant oras din Italia. Mai multi oameni frumosi si aranjati nu am vazut nicaieri altundeva in Europa. Milanezii au un cult pentru mancarea buna si hainele de calitate. Partea buna la Milano e ca nu ai multe obiective de vizitat si ai timp si pentru tine. Sa stai la o cafea, sa mananci ceva bun, sa iti cumperi ceva. E de mers la prima iesire in strainatate cu iubitul/iubita.
Monte Carlo. Bogatie, discretie si bun gust. Desi in principatul Monaco stau unii dintre cei mai bogati oameni din lume, bunul simt si educatia sunt la loc de cinste. O sa vezi Ferrari-ul parcat in fata cazinoului sau Aston Martinul stand la stop in spatele unui autobuz, dar nu vei vedea tentatia, pe care din pacate o avem si noi, de a epata, de a se da in stamba. Este un orasel extrem de curat, asezat pe verticala. Intre niveluri te plimbi cu liftul. E de vazut intr-o zi.
Munchen. Capitala Bavariei, capitala berii. Munchenul e un oras rafinat, in special zona sa centrala. Vara e fain sa stai la o bere afara, la terasele nemtesti in care se servesc carnati, jambon la protap sau cioan cu galuste si varza langa. Recomandat celor care vor sa se plimbe, sa manance (greu) si sa bea bere.
Oslo. E cea mai trista capitala din trioul CPH-Stockholm-Oslo. Nu simti vibratia de pe strazile din Stockholm si Copenhaga. E un oras in sanul naturii. Daca mnergi cateva statii cu metroul din centru, ajungi la ... munte. Esti efectiv in padure. Am povestit despre 
Paris. O sa incerc sa nu intru in multe detalii legate de Paris pentru ca e pacat sa va stric momentul de visare. Ziua mea perfecta in Paris incepe cu un croissant si o cafea, 
Praga. Zona centrala - nota 10, restul orasului nu difera mult de capitala noastra mult iubita. De cate ori ma nimeresc in Praga, indiferent de cat de putin dureaza escala, fug spre centru numai ca sa mananc un carnat si sa beau o halba de Pilsner sau Gambrinus.
Riga. Capitala Letoniei pare incremenita in timp. Cand am fost prima oara, prin 2009, aveam impresia ca m-am intors in Romania, prin '95. Trenuri vechi, gara veche, mijloace de transport in comun sovietice, atmosfera sovietica. Era 1 septembrie, prima zi de scoala. Am remarcat ca inca se mai poarta strampii (dresul) la sandale. La capitolul vestimentatie sunt deficitari letonii. Centrul vechi este foarte frumos, la fel raul Daugava, care strabate orasul. Inca un mare plus pentru mancarea locala. Si am ramas surprins sa vad ca localnicii prefera un pahar de compot sau suc de morcovi in detrimentul bauturilor de tip cola.
Roma. Un alt oras din categoria "mai bine nu povestesc", ca mereu uit o groaza de lucruri de spus despre el. In Roma trebuie sa iesi numai pe strada si sa te lasi purtat de pasi pe unde vor ei. Intregul oras este un muzeu in aer liber. Atmosfera este exceptionala. Sa-i vezi pe italieni imbracati intr-o pereche de blugi, cu o camsuta si un puloveras pe deasupra, esarfa la gat, cum se dau jos de pe scuter, intra intr-o cafetarie si comanda un espresso.
Stockholm. Sa vorbesc eu despre Stockholm nu stiu daca e cel mai bun lucru, pentru ca voi fi din cale afara de subiectiv, fiind orasul meu preferat. Vara, cand e bine sa mergi, noptile dureaza cateva ore, iar lumina este parca mult mai puternica decat in alte zone ale Europei. Stockholm a fost declarat acum cativa ani cea mai verde capitala a Europei. Orasul este format din 14 insule, are un centru vechi (Gamla Stan) si emana fericire. Nu intamplator danezii si suedezii ocupa, mai mereu, primele doua pozitii in topul celor mai fericite popoare din lume.
Tallinn. Cea mai frumoasa dintre cele 3 capitale baltice. Stii care e norocul Helsinki-ului? Ca e la 2 ore de mers cu vaporul de capitala Estoniei. In acest fel, turistii mai variaza peisajul si se intorc foarte binedispusi din Estonia. Orasul vechi are o atmosfera medievala, fiind ridicat in interiorul zidurilor unei cetati. Pe stradutele pavate cu piatra cubica miroase a migdale glazurate (trase in fel si fel de arome - usturoi, caramel, fum). Restaurantele din centrul vechi sunt de pe la 1500-1600 si au un farmec aparte. Asa arata orasul. Din pacate pozele meu din Estonia s-au pierdut. :(
Viena. O Germanie mai putin riguroasa, mai spre sufletul romanului. Cand ajungi la palatele din zona istorica a orasului si vezi trasurile trase de cai, te astepti ca dintr-odata imaginea sa devina alb-negru, iar prin fata ta sa inceapa sa umble printesele si domnii imbracati in cardiganuri rosii, pantaloni negri cu jambierele trase peste ei si peruci carliontate albe. Viena e rafinata, e simpla, dar complicata. :)
Iata si preturile mine la care poti ajunge, ca sa iti dai seama cand sa te opresti din cautat, ca mai jos nu se poate.
Pentru Portugalia continentala tarifele din tabel sunt aplicabile pentru calatorii din 15 octombrie. Pentru restul destinatiilor tarifele sunt aplicabile inclusiv in luna martie.
UPDATE 18 februarie. Promotia se confirma. Am validat doua tarife spre Lisabona si New York, introducand codul SUNPROMO.
Dupa ce ai facut rezervarea, incepi sa te documentezi la mine pe blog despre aceasta superba tara. Trebuie doar 
M-am dat in fapt! Vizitez mall-urile mai ceva ca prietena mea bisericile. Si crede-ma ca e tare credincioasa. :P Sa-ti spun deci ce e cu citatul de mai sus si cum a inceput toata povestea.
Eram, azi de dimineata, pseudo-catranit si cu o lipsa de chef de zile mari. Curios. Mi se intampla destul de rar, tocmai mie, matinalul, cel care sare din pat inainte sa sune ceasul, pus mereu pe glume, fie ele proaste, fie bune. Intru, verific mailurile si gasesc o invitatie din partea celor de la Lufthansa. Domnule Jurca, ce fel de calator sunteti? Va invitam sa va faceti testul.
Daca nu e cu luat de sange, de ce nu? Intre noi fie vorba, ma gandeam ca o fi ceva plictisitor si lung, completezi o mie si una de campuri, iar la final iti da eroare si ti se spune sa o iei de la capat.
Si incep intrebarile, cu cate 7 variante de raspuns. Cum iti faci bagajele, ce nu uiti niciodata acasa, ce iti place sa savurezi in avion, ce fel de persoane ar trebui interzise in avion, etc. Intrebarile serioase, dar variantele de raspuns – zglobii. Pai pe cine nu as vrea sa fie lasat sa urce in avion. Raspuns - “Cei care nu aplauda la aterizare... Cata nerecunostinta...”. Evident, nu? De unde mai stii apoi ca ai aterizat la Bucuresti, daca nimeni nu aplauda? :P
Si dai si completeaza, cred ca nu mi-a luat mai mult de un minut, si imi apare mare, ca pentru chiori: “Personalitatea ta de calator este: VIZITATOR DE MALL-URI”. Asa e, ce sa ma mai scuz acum.
“Doamna”, cu cana de cafea la dreapta mea, cocotata strategic in varful canapelei, chicotea. Ca sunt “pitzi” de Dorobanti.
Bineee, ia pune mataluta cana langa, ia minunatia de laptop in brate, si fa-ti testul, ca nu se mai poate! Raspunde ea la toate intrebarile, asa, elitist, sa-mi arate ce fel de calator al mileniului viitor e ea si ce “shoppingar” de treizeci de euro sunt eu. Rezultatul? NU-PIERDE-NICIO-VARA. :))
“De parca ai calatori numai cu carul soarelui, oriunde te duci este invariabil soare, plaja, sezlonguri si muulte cuburi de gheata. […] Singurul motiv pentru care nu te muti pe de tot pe o plaja este ca nu ai mai avea de ce sa pleci spre o alta plaja. Si, orice s-ar spune, sezlongurile si bronzul nu sunt la fel in toata lumea.“
Lasand gluma la o parte, ne-a “citit” aplicatia, ce sa o mai dam la intors!
Acum, partea utila a articolului. Testul acesta si-l poate face oricine. Trebuie doar sa intri pe pagina 
Cum ajungi la aceste tarife?
Partea buna la promotia flydubai e ca preturile pe care le-ai vazut mai sus, sunt disponibile pe orice zbor operat in perioada promotionala (13 aprilie - 13 mai), deci nu e foarte greu sa gasesti o combinatie de date. Acum nu stiu ce se va intampla pe masura ce se vor vinde mai multe locuri.
Pe toate zborurile ai inclus in pretul afisat un bagaj de mana de 7 kilograme si o valiza de cala care nu trebuie sa depasesasca 20 de kilograme.
Si iata-ne si in trenul de Marseille. Peisajul este total schimbat. Parca suntem in trenul care duce spre Piatra Olt, nicidecum spre al doilea oras ca marime al Frantei. Colegii de tren, usor dubiosi. Asta ca sa indulcesc tonul povestirii. Unul asculta un soi de manele. Habar nu am unde le-as plasa pe harta, daca m-ai pune. Ceva arabesc, dar parca nu foarte arabesc, balcanic, dar nu romanesc ... In fine. Altul, ras in cap pe o parte, parca se intorcea acasa dupa o perioada petrecuta in arest sau la catanie. Altul tipa la interlocutorul lui de la telefon. Se vorbeau in tren toate limbile posibile. Sentimentul de disconfort psihic prindea radacini tot mai bine.
Dupa mai bine de un ceas, iata-ne, in sfarsit in Marseille, la metrou. Suntem chiar in centru, schimbam si mai mergem vreo 4-5 statii pana la hotel, aflat langa port. In statie nimic anormal. Oameni de toate felurile, culorile si marimile. Pleaca metroul si ajungem la prima. Cativa albi coboara. Mai mergem o statie, ramanem eu cu doamna mea si inca doi pustani albi in metrou. La urmatoarea coboara si tinereii, si iata-ne intr-o garnitura de metrou, inconjurati de oameni de culoare. Nu am nicio problema cu negrii, cu arabii, dar in momentul in care vezi un domn legat la cap cu un soi de turban negru, nebarbierit de cand era in clasa a 7-a, care te fixeaza cu privirea, parca, parca, incep sa-ti tremure "gladiolele", cum ar spune un prieten bun. Nu ma socheaza oamenii normali, ci ciudatii.
Coboram din metrou. In fata noastra vreo 6-7 insi care dadeau impresia ca formasera o gasca ad-hoc, in mijlocul de transport. Unul isi aprinde o tigara in fata mea, pe peron, in drumul spre iesire. Trage un fum. Vine un damf. E iarba. Pfff ... Gestul lui e preluat imediat si de alti 2-3 din gasca. Raman ca prostu'. Pai la mine la Obor, pe peron, nu se fumeaza. Oi fi eu demodat.
Ulterior aveam sa constatam ca fumatul la metrou e o practica des intalnita in statiile aflate mai spre periferie. Poate asta sa fie si motivul pentru care intre linii este apa. Ca sa se stinga mucurile aruncate cu un gest de indiferenta patologica.
Prima seara in oras
De fiecare daca cand merg undeva, vreau sa vad mai intai ceva cunoscut. Un turn Eiffel, un Big Ben, un Coloseum. Sa simt atmosfera orasului, sa-i iau pulsul. In Marseille, punctul de maxim interes este 
Noaptea, toate pisicicile sunt negre. Ziua, se mai albesc
Ca prima seara in Marseille nu mi-a oferit nici macar un moment sentimentul de vacanta, de relaxare, e de la sine inteles. Dar nu e bine sa judecam un oras dupa prima imagine pe care ti-o ofera, nu? Sa lasam sa treaca noaptea si maine poate vom vedea altceva. Corect? Eu zic ca da.
Ziua 2. Iesim din aparthotel pe la 10 dimineata. Afara soare, frumos, dar un vant sacaitor. Masina de la coltul hotelului, cu geamul mic din spate spart. Exact acea bucata de sticla despre care spun soferii ca e cea mai scumpa la o masina, dupa parbriz. Opaaa! Aici se fura (din cand in cand). Va dau cuvantul de onoare ca si a doua dimineata, in acelasi loc, o alta masina avea acelasi geam spart. Pesemne ca e o zona nesupravegheata, trece un "meserias", pac una in geam, ia ce are de luat si pleaca. Treaba lor.
Ajungem in centru, via Noailles, nu de alta, dar chiar imi doream sa vad daca si ziua e la fel. Atmosfera, total schimbata. Portul vechi este un intrand de apa, pe care sunt inghesuite o gramada de ambarcatiuni, ca sardinele intr-o cutie de conserve. De jur imprejurul apei sunt terase, restaurante si cateva magazine. Nimic nu se compara cu un pranz luat afara, chiar si in ianuarie, in bataia soarelui. Poate doar unul in mai sau iunie. :P
Orasul se vede excelent de la catedrala 
In centru, langa portul vechi, este 
Mai trec in revista centrul vechi, destul de neingrijit.
In concluzie
Ca o concluzie generala, desi e al doilea oras ca marime al Frantei si cel mai vechi din hexagon (anul 600 i. Hr.), Marseille e un oras putin ofertant. Exceptand zona portului, catedrala si fortul, mare lucru nu ai de admirat.
Seara trebuie sa fii atent pe unde mergi. Mancarea este buna, mediteraneana, dar destul de scumpa, ca in orice oras francez.
Cel mai bine cuplezi Marseille-ul cu alte orase pe care vrei sa le vizitezi.
De retinut!
Wizz Air - noiembrie 2006
Site-ul Wizz Air nu si-a schimbat aproape deloc cromatica paginii. Evident ca erau mult mai putine aeroporturi de pe care compania opera, comparativ cu ziua de azi. In 2006, Wizz Air de abia isi incepuse operatiunile in tara noastra. Interesant este ca pe crawl-ul paginii curgea un mesaj care anunta noi reguli de securitate pentru bagajul de mana (recipientele de cel mult 100 de mililitri). Pretul biletelor la promotie pornea de la 1 penny (0,01 lire sterline). Ce mai vremuri!
Ryanair - iunie 2004
Low-costul irlandez era direct. Iti afisa pe prima pagina ofertele promotionale. Biletele porneau de la 0,99 lire. Sub lista cu oferte promotionale, este o nota care precizeaza ca taxele de aeroport nu pot depasi 14 lire pe segment.
Emirates - iunie 2000
Asa arata site-ul marelui Emirates in 2000. Un meniu foarte simplu.
Lufthansa - octombrie 2000
"Nemtesc" - asta e cuvantul care se potriveste de minune site-ului Lufthansa. Ordonat, site-ul ar putea fi de actualitate si in 2015. Nu ar fi cel mai tare, dar nici cel mai slab. Am vazut altele mult mai proaste in zilele noastre.
Blue Air - februarie 2005
Tarifele Blue Air porneau in 2005 de la 19 euro/segment. Sper sa nu gresesc, dar in acea perioada parca nu se platea taxa de bagaj. Daca stie cineva, il rog sa lase un comment mai jos. :)
Turkish Airlines - august 2000
De la pagina din 2000 la pagina cu Kobe Bryant, Messi si Drogba e o diferenta ca de la cer la pamant.
Skyscanner.net - decembrie 2003
Iar aceasta este pagina motorului de cautare Skyscanner. Foarte simpla.
Multe dintre site-urile prezentate mai sus par rudimentare in 2015, insa ganditi-va ca inglobau cea mai buna tehnologie la vremea respectiva. Ceea ce pare pentru noi wow astazi, va fi subiect de glume pentru copiii nostri peste 15-20 de ani.
Si am mai remarcat ca toate paginile sunt foarte "inguste" pe monitoarele pe care le avem in prezent. Explicatia? Rezolutia dispalyurilor creste de la un an la altul. Atunci, monitoarele erau mai la inceput.
Sunt preturi dus-intors, cu decolare de pe Otopeni, cu bagaj de mana si bagaj de cala incluse. Pomana curata.
Iata si conditiile acestor tarife:
Cei mai multi cititori ajung pe blog in urma unor cautari pe Google. Daca dai o cautare dupa constructii de genul "vizita turnul eiffel", "vacanta stockholm", "buget calatorie", "vacanta oslo", s.a.m.d., vei constata ca sunt pe prima pozitie. Ceea ce ma onoreaza din plin.
Nucleul dur al vizitatorilor e format, normal, din romani care locuiesc in Romania. Urmeaza accesarile din tarile mari ale Europei - UK, Germania, Italia si Franta.
Datele de mai sus ma ung pe suflet, dar ma si obliga. La mai mult si la mai bine.
Va multumesc si deschid lista de sugestii si reclamatii! :)
Am trecut de Palma de Mallorca si Ibiza. Apar nuantele mai deschise. Imediat vom in Spania continentale.
Am depasit Barcelona. Conturul tarmului spaniol se vede mai jos.
La cele -60 de grade de afara, orice molecula de apa se transforma instantaneu intr-o steluta de gheata.
Deja e soare in toata regula. Pacat ca in cateva minute vom cobori sub patura de nori pentru aterizare. De acolo lucrurile nu mai par atat de ZEN.
M-am jucat la aceste poze, cum m-am priceput si eu mai bine, cu 
Daca am uitat ceva, sau vreti sa stiti ceva in mod special, imi lasati un comment mai jos. Da?
Am plecat in vacanta "madeireza" la invitatia 
Si iata-ne urcati si in avionul de Madeira. Echipajul, foarte jovial, format din oameni frumosi si calzi. Parca eram la o fiesta cu ei, nu la un zbor de inca o ora si jumatate.
Aterizarea pe aeroportul din Madeira este fantastica. Citeam la un moment dat ca este intr-un top 10 al celor mai spectaculoase aterizari din lume, deoarece pista este scurta si aflata pe un soi de stanca langa apa. Avionul vine de deasupra oceanului, trece pe langa pista, face un turn around de 180 de grade si aterizeaza.
Et voila! Aeroportul este plin ochi. Zeci de oameni cu pancarte pe care e scris cate un nume din te miri ce colt al Europei, stau si isi asteapta oaspetii. Lehtonen, Nieminen, Nurminen ... E clar, e zona unde sunt asteptati finlandezii. Mai incolo, sunt grupurile. Majoritatea, turisti de varsta a 3-a din UK, Germania sau Scandinavia. Ne facem loc printre ei si il intalnim pe Miguel, soferul nostru. Miguel, imi pare rau ca nu mai am o poza cu el, e un soi de latino lover. Cu camasa desfacuta la 3 nasturi, sacou, freza atent aranjata si o engleza buna. Poftiti in masina! Poftim! :)
Dupa un transfer de 25 de minute catre 
In prima zi avem un singur punct de bifat. Este vorba despre 
In fiecare zi, la pranz si la cina eram dusi intr-un alt restaurant, tocmai pentru a testa tot ce are mai bun de oferit bucataria locala, dar despre asta voi povesti intr-un articol dedicat exclusiv mancarii din Madeira. OK?
Ziua 2
Sandra, ghidul nostru de la Oficiul de Turism ne asteapta impreuna cu Miguel in fata hotelului. Mergem la 
Dupa ce iesim din piata, strabatem stradutele pavate cu piatra cubica ale orasului vechi, cu directia teleferic, nu inainte de a intra intr-o cladire veche, refacuta superb in stil de muzeu de arta contemporana, care adaposteste si 
Dar pana la sanie a trebuit sa luam masa, desi micul dejun copios ne pusese capac multora dintre noi. Gazdele de la 
Privelistea de pe terasa domeniului este impresionanta.
Si acum cu sania! Ca tot suntem cu burta plina, nu? :))
"Carreiros" - saniile cu care ne vom pravali la vale - au aparut prin 1850, ca mijloc de transport pentru cei care locuiau in "deal". Ulterior, au devenit o adevarata atractie turistica a zonei. Saniile sunt facute dintr-un soi de rachita impletita, cu talpici din lemn. Doi baieti vanjosi, imbracati in haine albe din bumbac si palarii de paie, imping sania la vale pana prinde viteza si apoi ... tine-te bine! 2 kilometri de aventura pe niste stradute cu sens unic, sper. Sania poate prinde si 50 de kilometri pe ora. Recunosc ca au fost momente in care ma vedeam proiectat intr-una din masinile parcate de-a lungul drumului, total neinspirat daca ma intrebi pe mine. Din loc in loc apare cate un "pozac" care te imortalizeaza. Evident, jos ti se vinde fotografia pentru 10 euro.
Jos ne astepta Miguel, pus pe glume. Sunteti vii, v-a placut? Recunosc ca m-am ridicat cu picioarele mai moi decat in mod normal din sanie, dar experienta as repeta-o de 100 de ori. 30 de euro costa distractia, in doi.
Next stop - Pico de Areeiro, al doilea punct ca altitudine de pe insula (1.818 metri).
Frumusetea Madeirei e data de peisajele salbatice si de zonele de microclimat. Fiind o insula muntoasa, aproape pe orice drum o iei cu masina ajungi sa treci prin cel putin un tunel. Ne spunea Sandra, ghidul grupului, ca in total pe insula ar fi intre 150 si 160 de tuneluri, cel mai lung cu o lungime de 3,2 kilometri. Nici ei nu le mai stiu numarul pentru ca in permanenta se mai descjide cate unul. Va dati seama? Ca la noi pe Valea Prahovei. Proasta gluma. :(
Ni s-a intamplat sa fie soare intr-un loc, sa intram in tunel, si dupa 2 kilometri sa iesim in ... ceata! De la locul unde se incheie "datul cu sania", pana la Pico de Areeiro am mers, sa zic, pret de o jumatate de ora. Nu exagerez daca spun ca am vazut toate neamurile de vegetatie. Sunt paduri de eucalipt, zone cu vegetatie alpina, rezistenta la vant, dar si paduri de laur, poate cel mai iubit copac al insulei, deoarece acesta retine umezeala din atmosfera, transformand-o in apa, care este transportata spre zonele mai joase prin 
Ei bine, in acest loc totul tine de noroc. Sunt zile, cum a fost si cea in care am mers noi, in care este ceata jos si soare pe varf. Sunt zile in care e ceata si jos si sus. Poti vedea de acolo toata insula, sau numai varfurile muntilor. Ideal e sa fie senin.
Daca ai chef de plimbare, o poti lua pe jos catre 
Si iata si faimoasele levadas, in drumul spre Santana.
Ziua 3
Drumul de acces spre acest punct este extrem de ingust. Se si spune ca cine poate conduce in Madeira, o poate face in orice alta parte a planetei.
Din cauza vremii urate nu am zabovit foarte mult in acest loc si am coborat, nu inainte de a servi o prajitura/turta locala - 
Scapam in cele din urma de ceata si burnita si ajungem la 
Si pentru ca se apropia ora pranzului, mai aveam o singura "escala" in plan - 
Pranzul il luam in port, la restaurantul 
Nu am inteles de ce toate activitatiile "agitate" erau programate imediat dupa masa. Si ma refer aici la datul cu sania sau iesitul pe mare. nava Santa Maria este o replica fidela a vasului cu care Cristofor Columb a traversat oceanul. Seamana cu o barca de pirati.
Imbarcarea se face in Funchal, apoi timp de 3 ore navigham paralel cu tarmul spre 
Ziua 4
Ultima zi de vacanta efectiva, pentru ca va spuneam ca in ziua 5 am zburat spre Bucuresti, a inceput pe la 10 fara 20 dimineata. Eram franti de oboseala, dar multumiti de tot ce vazusem pana atunci.
Era ziua in care ajungeam la fixatia mea - 
Si in fine, Cabo Girao! S-U-B-L-I-M! Un fel de "capatul lumii". Pentru mine, care am rau de inaltime, podeaua de sticla despre care citisem nu era cea mai buna inventie. Dar sticla de la CG e altfel, deoarece are niste punctulete desenate pe ea, si nu ai impresia aceea ca se casca un hau sub tine. Intrarea la CG e gratuita.
Si cum calatorului ii sta bine cu drumul, de aici o luam din nou catre nordul insulei, pentru a vedea piscinele naturale si grotele vulcanice. Nordul Madeirei este mult mai salbatic decat sudul. Tarmul este mai inalt, mai abrupt, zilele cu soare mai putine decat in sud, umezeala mai mare.
Daca in sud era vremea pe care o vedeti in poza (20 de grade si soare), in nord, cand am ajuns, era innorat, batea vantul, iar valurile ajungeau la cativa metri.
Din nou ne pandea ceata, in 
In drum spre 
Iata si imagini cu peisajul salbatic din nord. Acolo chiar simti forta oceanului, spre deosebire de sud, unde totul arata mai exotic.
In fine, iata-ne si in zona Seixal, la restaurantul 
O atractie importanta a nordului insulei sunt 
Deci in nord era innorat, in sud era bine. Iata o fotografie surprinsa din masina, pe drumul de intoarcere spre Funchal. Ceata si soare in acelasi timp.
Ultima oprire a fost pe 
Cam acesta a fost in mare traseul nostru in Madeira. Fotografiile au fost realizate, asa cum m-am priceput mai bine, cu un aparat 
In 
Alegerea este foarte dificila. Ti-ai dori sa incerci din fiecare, dar are si stomacul tau niste limite.
Carnatul se "livreaza" intr-o minibagheta spintecata pe burta, peste care adaugi tu, dupa pofta inimii, mustar si ketchup. Unii carnati pot fi serviti si cu ceapa prajita, dar exista riscul ca ficatul sa protesteze vehement si sa intre in greva. Exact ce nu iti trebuie in vacanta.
Preferatii mei sunt cei rosii, desi putin cam grei. Urmeaza cei albi, bavarezi. Si nu-mi plac deloc cei lungi, din prima fotografie. Seamana cu niste cabanosi nereusiti, cu urme de carne in interior. :P
Acum ca dezmatul culinar a fost infaptuit, o bere rece, la halba, instaureaza starea de imponderabilitate. De acum nimic nu te mai poate "atinge" pana la urmatoarea destinatie, iar sandwich-ul "cheese or ham" care ti se serveste pe zbor, pare cea mai proasta gluma cu putinta. Dar daca te prefaci ca dormi cand vine masa, scapi! :P
